Thich Nhat Hanh – Trăind calea păcii și a compasiunii

Thich Nhat Hanh – Trăind calea păcii și a compasiunii

Adevăratul miracol nu este să mergi pe apă sau în aer, ci pur şi simplu să mergi pe acest pământ.

Ești parte din Univers; Ești făcut din stele. Când te uiți la persoana iubită, vezi că și ea este făcută tot din stele și poartă eternitatea înauntru.

Meditația este despre conștientizarea a ceea ce se întâmplă – nu numai în corpul vostru și în sentimentele voastre, ci și în jurul vostru.

Înlătură violența din viața ta și învață să trăiești conștient și cu compasiune. Caută pacea. Când ai pace in interior, adevărata pace cu ceilalți este posibilă.

Când te trezeşti dimineaţa, zâmbeşte-i inimii tale, stomacului, plămânilor, ficatului tău, în fond multe lucruri depind de ele.

Înţelegerea suferinţei altuia este cel mai mare dar pe care i-l poţi face. Înţelegerea este celălalt nume al dragostei. Dacă nu înţelegi, nu ai cum să iubeşti.

Meditaţia nu este evadare, ci întâlnire liniştită, senină cu realitatea.

Dacă ai îndeajunsă înţelegere şi dragoste, atunci fiecare moment – indiferent dacă este vorba despre timpul petrecut făcând micul dejun, spălând maşina, udând grădina, sau făcând orice altceva în cursul zilei – poate fi un moment de fericire.

Oamenii nu știu să renunțe la suferință. De teama necunoscutului prefera suferință, care le este deja familiară.

Scrierile tradiţionale descriu conştiinţa ca pe un câmp, o bucată de pământ pe care pot fi semănate tot felul de seminţe – seminţe pentru suferinţă, fericire, bucurie, tristeţe, teamă, furie, speranţă. Iar memoria acestor emoţii este descrisă ca un hambar umplut cu toate seminţele strânse de noi. De îndată ce o sămânţă se manifestă în conştiinţă, ea se va reîntoarce mult mai puternică la locul său din hambar. În fiecare moment în care percepem ceva frumos şi liniştitor, udăm seminţele păcii şi ale frumuseţii din noi. Iar în acest răstimp, seminţele pentru frică sau durere se usucă.

Mintea poate merge într-o mie de direcţii, dar, pe această frumoasă cale, păşesc în pace.

Dacă suntem senini, dacă suntem fericiţi şi putem zâmbi, oricine din familia noastră, din societatea noastră, beneficiază de pacea noastră interioară.

Compasiunea este cea mai necesară în cazul în care este foarte dificil de dat. Dacă există posibilitatea existenței comunicării, trebuie să comunicăm mai întâi cu noi înșine. Trebuie să ne cunoaștem. Nu ca separat, ci ca un întreg indivizibil al omenirii.

Esența bunătății în dragoste este a fi capabil de a oferi fericire. Poti fi raza de soare pentru altă persoană. Nu poți oferi fericire până nu o ai pentru tine însuți. Construiește-ți asadar o casă înăuntrul tău acceptându-te și învățând să te iubești și să te vindeci. Învață cum să practici înțelegerea astfel încât să poți crea momente de fericire și bucurie pentru a te hrăni spiritual. Atunci ai ceva de oferit celeilalte persoane.

Dacă părinţii noştri nu s-au iubit şi nu s-au înţeles, cum am putea şti ce este dragostea?

În dragostea adevărată, nu mai este vreo separare sau discriminare. Fericirea celui/celei de lângă tine este fericirea ta. Suferinţa ta este suferinţa lui/ei. Nu mai poţi spune: „Asta este problema ta.”

În fiecare moment avem mai multe posibilităţi decât realizăm.

Fiecare minut pe care îl petrecem îngrijorându-ne în privința viitorului și regretând trecutul este un minut pe care îl ratăm în întâlnirea noastră cu viața – o oportunitate pierdută de a te conecta la viață și de a vedea că fiecare moment ne oferă șansa de a ne schimba în mai bine, de a experimenta pacea și bucuria.

Adevărata dragoste nu poate exista fără încrederea şi respectul faţă de tine însuţi şi faţă de cealaltă persoană.

A iubi fără să ştii cum să iubeşti răneşte persoana iubită. Pentru a şti cum să iubeşti un om, trebuie să îl înţelegi. Pentru a înţelege, trebuie să ascultăm…

Când iubeşti o persoană, este necesar să ai capacitatea de a o alina şi a o ajuta să sufere mai puţin. Aceasta este artă. Dacă nu înţelegi rădăcinile suferinţei sale, nu o poţi ajuta, la fel cum un medic nu poate să-ţi vindece boala dacă nu-i ştie cauza. Trebuie să înţelegi cauza suferinţei persoanei iubite pentru a reuşi să o alini… Cu cât o înţelegi mai mult, cu atât mai mult o iubeşti; cu cât iubeşti mai mult, cu atât mai mult înţelegi. Sunt două faţete ale aceleiaşi realităţi.

Cea mai preţioasă moştenire pe care părinţii o pot lăsa copiilor este propria lor fericire.

Părinţii noştri pot fi în stare să ne lase bani, case şi pământuri, dar, cu toate astea, pot să nu fie fericiţi. Dacă avem părinţi fericiţi, primim cea mai valoroasă moştenire din toate.

Uneori bucuria este sursa zâmbetului tău, dar uneori zâmbetul tău e sursa bucuriei.

Adeseori, când spunem „Te iubesc!”, ne focalizăm mai ales pe ideea de „te,” adică a acelui care iubeşte şi mai puţin pe calitatea iubirii care este oferită. Acest lucru se petrece întrucât suntem captivi în ideea de sine. Gândim că avem un sine. Dar nu există aşa ceva precum un sine individual, separat. O floare este alcătuită numai din elemente „ne-florale”, cum ar fi clorofila, lumina soarelui şi apa. Dacă am îndepărta elementele ne-florale ale florii, floare nu ar mai exista. O floare nu poate fiinţa numai prin ea singură. O floare poate fi numai inter-existența noastră, a tuturor… Fiinţele umane sunt la fel. Nu putem exista numai prin noi înşine. Putem numai să inter-existăm. Sunt alcătuit numai din elemente de ne-sine, precum pământul, soarele, părinţii şi strămoşii mei. Într-o relaţie, poţi vedea natura inter-existenței dintre tine şi cealaltă persoană, poţi vedea că suferinţa sa este propria ta suferinţă şi că fericirea ta este propria sa fericire. Din această perspectivă, vorbeşti şi acţionezi diferit. Acest lucru în sine poate alina atât de multă suferinţă.

Când ne cultivăm şi ne sprijinim propria fericire, ne cultivăm capacitatea de a iubi. Din această cauză, a iubi înseamnă a învăţa arta de a ne cultiva propria fericire…

Nu trebuie să aruncăm nimic, trebuie doar să știm cum să transformăm un tip de energie în alta.

Dacă avem prea multe griji, frici și dubii, nu avem loc pentru a trai și a iubi. Trebuie să învățăm să ne detașăm. A lasă să plece ne oferă libertatea și libertatea este singura condiție pentru fericire. Dacă în inima noastră încă ne agățăm de tot – mânie, anxietate sau posesiuni – nu putem fi liberi.

Mintea iubirii şi mintea înţelegerii sunt una şi aceeaşi.

Când ești o persoană tânără, ești ca un pârâu tânăr și întâlnești multe pietre, multe obstacole și dificultăți în drumul tău. Te grăbești să treci de aceste obstacole și să ajungi la ocean. Însă pe măsură ce pârâul înaintează pe câmpuri, devine mai mare și mai calm și se poate bucura de reflecția cerului. Este minunat. Vei ajunge la mare oricum deci bucură-te de drum. Bucură-te de lumina soarelui, de răsărit, de lună, de copaci și de multele frumuseți de-a lungul drumului. Gustă fiecare moment al vieții tale zilnice.

Fiecare răsuflare, fiecare pas pe care îl facem poate fi plin de pace, bucurie și seninătate. Trebuie doar să fim treji, vii în clipa de față.

Speranţa este importantă pentru că face mai uşor de suportat momentele dificile. Crezând că mâine va fi mai bine, ne e mai uşor să suportăm greutăţile de azi.

În grădina inimii mele, înfloresc florile păcii.

Prin dragostea mea pentru tine, vreau să îmi exprim dragostea pentru întreg cosmosul, pentru întreaga umanitate, pentru toate ființele. Trăind cu tine, vreau să învăț să iubesc pe toată lumea și toate speciile. Dacă reușesc în a te iubi, voi fi capabil să iubesc pe toți și toate speciile de pe pământ… acesta este mesajul adevărat al iubirii.

Dacă pierzi clipa prezentă, pierzi întâlnirea cu viaţa. Asta-i un lucru foarte serios.

Suferința nu este suficientă. Viața este deopotrivă cumplita și minunată… Cum pot să zâmbesc când sunt plin de atât de multă suferință? Este natural – trebuie să îi zâmbești durerii tale deoarece ești mai mult decât durerea ta.

Fie ca toate fiinţele să înveţe cum să se hrănească pe ele însele cu bucurie în fiecare zi.

Dacă pui o mână de sare într-un pahar cu apă, nu mai poţi bea din acea apă. Dacă, însă, presari sarea într-un râu, oamenii vor continua să ia apă din el pentru a bea, a face mâncare şi a spăla. Râul este imens şi are capacitatea să primească, să îmbrăţişeze şi să transforme. Când inimile noastre sunt mici, înţelegerea noastră şi compasiunea noastră sunt limitate şi ajungem să suferim. Nu putem accepta sau tolera pe alţii ori defectele lor şi le cerem să se schimbe. Atunci, însă, când inimile noastre se extind, aceleaşi lucruri nu ne mai deranjează în niciun fel. În acest caz, avem o mulţime de înţelegere şi compasiune şi putem să-i îmbrăţişăm pe ceilalţi, îi acceptăm pe alţii aşa cum sunt şi apoi ei au cu adevărat şansa să se transforme.

Ce ne aduce veşnică suferinţă e dorinţa ca bucuriile să ne fie veşnice, dar ele nu sunt aşa.

Adeseori, ne îndrăgostim de alţii nu pentru că îi iubim şi îi înţelegem cu adevărat, ci pentru a ne distrage de la suferinţa noastră. Când învăţăm să ne iubim şi să ne înţelegem pe noi înşine şi avem o compasiune autentică faţă de noi înşine, abia atunci putem iubi şi înţelege cu adevărat o altă persoană.

Pentru ca lucrurile să ni se releve de la sine trebuie să fim pregătiţi să abandonăm punctele noastre de vedere despre ele.

Viaţa poate fi găsită numai în prezent. Trecutul a trecut, viitorul nu a ajuns încă iar dacă noi înşine nu ne întoarcem în clipa prezentului, nu putem fi în contact cu viaţa.

A face fericit pe cineva e o artă care se învaţă tot timpul.

Într-o relaţie profundă, nu mai există vreun hotar între tine şi cealaltă persoană. Tu eşti ea şi ea este tu. Suferinţa ta este suferinţa acesteia. Înţelegerea de către tine a propriei tale suferinţe ajută pe cel iubit să sufere mai puţin. Suferinţa şi fericirea nu mai sunt lucruri separate. Ceea ce i se întâmplă persoanei iubite ţi se întâmplă şi ţie. Ceea ce ţi se întâmplă ţie i se întâmplă şi celui iubit…

Zâmbeşte, respiră şi mergi încet.

Zâmbetul este foarte important. Dacă nu eşti capabil să zâmbeşti, lumea nu va avea pace. Nu prin participarea la o demonstraţie împotriva rachetelor nucleare vom avea pace. Totul depinde de capacitatea noastră de a zâmbi, a respira.

Gândurile şi emoţiile se duc şi vin, se schimbă ca norii pe cer când e furtună. Conştiinţa clipei prezente e ancora liniştitoare.

Când iubeşti pe cineva, eşti pătruns de încredere. Dragostea fără încredere nu este totuşi dragoste. Desigur, mai întâi trebuie să ai încredere, respect faţă de tine însuţi, încrederea că ai o natură înzestrată cu bunătate şi compasiune. Eşti o parte a universului; eşti făcut din stele. Atunci când te uiţi la persoana iubită, vezi că şi ea este făcută din stele şi poartă înăuntru eternitatea. Privind din acest punct de vedere, simţim în mod natural respectul.

Prin zâmbetul tău faci viaţa cu mult mai frumoasă.

Uneori ne simţim goi, simţim un vacuum, marea lipsă de ceva. Nu ştim care-i cauza; este foarte vag, dar acest simţământ de a fi goi pe dinăuntru este foarte puternic. Aşteptăm şi sperăm ceva mai bun astfel încât să ne simţim mai puţin singuri, mai puţin goi. Dorinţa de a ne înţelege pe noi înşine şi a înţelege viaţa este o sete profundă. Există, de asemeni, setea adâncă de a fi iubiţi şi de a iubi. Suntem gata să iubim şi să fim iubiţi. Este cât se poate de natural. Dar întrucât ne simţim goi, încercăm să găsim un obiect al iubirii. Câteodată, nu am avut timpul necesar pentru a ne înţelege pe noi, dar găsim totuşi un obiect al iubirii noastre. Când ne dăm seama că toate speranţele şi aşteptările noastre nu pot fi împlinite, desigur, de acea persoană, continuăm să ne simţim goi pe dinăuntru. Vrei să găseşti ceva, însă nu ştii ce anume să cauţi. În oricine există o continuă dorinţă şi aşteptare; adânc înăuntru, aştepţi totuşi să se întâmple ceva mai bun. De asta îţi verifici emailul de mai multe ori pe zi!

Suntem aici pentru a ne trezi din iluzia că existăm separaţi.

Esenţa bunătăţii iubitoare este de a fi capabil să oferi fericire. Poţi fi căldura şi strălucirea razelor soarelui pentru o altă persoană. Nu poţi să-i dăruieşti fericirea până când nu o ai în tine. Clădeşte-ţi, aşadar, o casă în interiorul tău, acceptându-te şi învăţând să te iubeşti şi să te vindeci pe ţine însuti. Învaţă cum să practici grija, înţelegerea astfel încât să creezi clipe de fericire şi bucurie pentru propria ta împlinire. Abia apoi ai ceva de oferit celeilalte persoane…

Trebuie să iubești astfel încât persoana pe care o iubești să se simtă liberă.

Atunci când o persoană te face să suferi, o face pentru că are o suferință intensă și acea suferință se revarsă. Acea persoană nu are nevoie de pedeapsă, are nevoie de ajutor. Acesta este mesajul pe care îl trimite.

Iluminarea este atunci când valul își dă seama că este ocean.

Fii precum pământul. Când ploaia vine, pământul se deschide pur și simplu ploii și absoarbe tot. Mergi de parca ai săruta Pământul cu picioarele tale.

Când bombe încep să cadă asupra oamenilor, nu poți rămâne în sala de meditație tot timpul. Meditația este despre conștientizarea a ceea ce se întâmplă – nu numai în corpul vostru și în sentimentele voastre, ci și în jurul vostru.

În ziua în care vei realiza că tot ceea ce cauți în exterior se regăsește în tine, viața ta se va schimba.

Viața noastră trebuie să fie mesajul nostru!


Thich Nhat Hanh, călugăr budist originar din Vietnam, lider spiritual global (cunoscut sub numele de „Tatăl înțelepciunii”), profesor care militează pentru noțiuni precum înțelegerea, compasiunea și inter-conectarea, activist de pace și un promotor al meditației de mindfulness, autor a peste 100 de cărți, călătorește și ține conferințe în întreaga lume, în 1967 a fost propus de către Martin Luther King Jr. la Premiul Nobel pentru Pace.

 

 

Administrator

Lasă un comentariu

Please enter comment.
Please enter your name.
Please enter your email address.
Please enter a valid email address.